In urma cu vreo cateva luni bune, o foarte buna prietena imi recomanda sa citesc cartea ce se intituleaza "Mananca Roaga-te Iubeste" de Elizabeth Gilbert. Am refuzat in mod categoric sa citesc aceasta carte din urmatoarele motive: stiam ca este scrisa de un autor american care este femeie si este autobiografie. Motive destul de convingatoare si suficiente penrtu mine.
Nu citesc carti care se incadreaza in curentul literar "chick lit", un nou curent in literatura contemporana. Nu mi se adreseaza.
Cum insa am ajuns sa citesc aceasta carte?!
Ei bine, tot ce prindeam in mina sa citesc egal ca era o carte, revista, ziar sau pur si simplu articole online toate faceau referire la aceasta carte. Nici macar asta nu m-a convins, probabil ca imi veti spune ca sunt foarte incapatanata, doar ca nu gust cartile "chick lit".
Intr-o zi cautam informatii despre noile filme ce vor aparea pe ecrane, moment in care am aflat ca dupa aceasta carte se va face si un film. Prin urmare am inceput sa citesc recenzii referitoare la aceasta carte respectiv film si m-am hotarat sa o citesc.
M-A ABSORBIT TOTAL CARTEA.
Aceasta femeie ne povesteste cateva secvente marcante ale vietii ei. Probabil ca multi dintre noi avem parte de genul acesta de experiente despre care ea vorbeste doar ca diferenta dintre noi si ea este ca noi nu avem abilitatile ei de a scrie si poate nici curajul de a face lucrurile cum le face ea.
Se hotaraste sa faca pauza 1 an de zile, sa isi acorde 12 luni pline doar ei, persoanei si sufletului ei.
Nu va mai dau alte detalii referitoare la subiectul cartii ci va spun ca este absolut extraordinara ca a avut curajul sa faca acest lucru, ca a avut curajul sa fie doar ea cu ea.
Oare cati dintre noi avem curajul sa facem asta?
Oare trebuie cu totii sa facem astfel de calatorii pentru a descoperi ce ne dorim?
Eu cred ca ideea e, sa incepem sa ne bucuram de lucrurile simple care ne inconjoara, sa le observam si sa le acordam importanta cuvenita. Noi nu mai avem asteptari de genul "Am pofta sa ploua afara si eu sa alerg prin iarba uda" NU noi vrem pantofi Manolo, genti Mulberry, in concluzie lucruri care mai devreme sau mai tarziu le dobandim, dar intrebarea mea este:
Suntem oare fericiti cu asta? Suntem oare fericiti ca am reusit sa ne cumparam aceasta geanta?
Eu cred ca am ajuns sa confundam lucrurile sau mai degraba sa ne mintim singuri. DE CE?
In fine, mai am putin de citit din aceasta carte; poate gasesc si o explicatie comfortabila la final.
To be continued....
P.S. Lectura frumoasa.
