....feelings

....desi riscam evident sa fim criticati pentru atitudinea noastra de a spune adevarul despre inima noastra, este evident ca fara a fi sinceri cu noi insine nu putem sa ne prezentam nici inaintea lui Dumenzeu

Ne mintim adesea pe noi insine ca suntem buni, ca avem fapte bune. De fapt se ascunde acolo in interior o frica adevarata de a ne privi in oglinda sufletului sa vedem cu adevarat cum suntem. Ne e frica de ce-am putea descoperi: durere, frustrare, manie, etc. Omul de azi tinde intre doua stari: starea de vina exagerata si starea de perfectiune.
Starea de vina exagerata: “Dar daca s-a intamplat din vina mea? Dar daca s-a intamplat asa? Dar daca eu am generat cearta? Eu sunt vinovat. . . . ” si starea de perfectiune, ne e frica sa recunoastem uneori ca nu stim un lucru, sau nu admitem ca nu putem fi perfecti si ne purtam ca si cum “am sti totul”. De ce sa continuam sa ne mintim? De ce sa ne fie frica sa infruntam durerile noastre?

Cred ca trebuie sa invatam sa fim sinceri cu noi insine si sa acceptam ceea ce simtim....trebuie sa ne bucuram de fiecare sentiment in parte fie ca e vorba de bucurie, tristete, dezamagire, implinire..... doar in momentul cand vom recunoaste aceste lucruri vom realiza ca traim cu adevarat